La tara

Cu-n căluţ cu paru creţ
Joacă mîţa în coteţ
Iar cucoşul mai curat
Satură cîinele de lătrat!

Toamna

E toamna si cad frunzele
Pe cer se vad stelele
La ghitara se misca strunele
O melodie rasuna....si glumele...


Indragostitii privesc stelele
Melancolice sunt toamnele
Triste si sumbre par frunzele
Vesele si bune sunt glumele


Incet rasun melodiile
Usor se misca strunele
Indragostitii formeaza versurile
Minunate la Moldova sunt toamnele

Lectura...

Lectura este muizca gandurilor scrise.
     O idee semnifica o nota muzicala, iar o opera un cintec melodios fredonat de cele mai firave voci. Lectura formeaza ansamblul de muzica, iar cititorul este publicul cel asculta si admira. Pentru mine ca si pentru restul oamenilor, lectura este o parte componenta al vietii ce ofera posibilitatea de a ne regasi in opere, a ne dezvolta si a ne forma ca oameni. Lectura deasemeni ofera posibilitatea gindurilor sa-si preea controlul asupra umanitatii. Pentru a forma o ideea, o concluzie, o viziune asupra anumitor lucruri este necesar sa citesti, sa asculti, sa simti ceea ce ai citit. Doar cu ajutorul lecturii omul poate deveni om, scriitorii-scriitori si poetii-poeti.

Un prieten adevărat te prinde de mână şi îţi atinge inima.Fiecare din noi găsim acel prieten adevărat care te prinde mînă şi îţi atinge inima insa nu prea avem acea ocazie de a ne da seama ca acesta poate fi adevărata prietenie.

Cea ce voi povesti va părea de necrezut însă e o istorie reală.....2 prietene sau mai bine spus 2 foste colege de clasă care niciodataă nu sau fi putut gîndi la faptul de ajunge prietene adevărate. Primblările pe înserat, împletiturile făcute, amintiri, discuţii au dus la o prietenie foarte apropiată asemănată cu o atingere uşoară a inimii.Doar prin intermediul impletiturilor ele au putut descoperi faptule de a deveni prietene destul de apropiate.Atît de apropiate încît ele nici nu şi-au putut da seama că au devenit atît de apropiate.Astfel de prietenie nu se ascunde, nu se împarte ci rămîne pentru totdeauna în inimile acestor 2 fete care şi acum pretenesc şi sper să prietenească mereu...

      Prietenia este o delicată legătură a sufletelor prin o armonie în cele mari şi bune. 

Omul............

Oamenii se impart in doua:unii cauta si nu gasesc,altii gasesc si nu-s multumiti.
   Omul este acea persoana care rivneste a tinde spre absolut.Gindirea lor, faptelor depasesc orice.....Rari oameni care cauta de la viata o adevarata libertate de a gindi si de a fi asa cum sunt.

Cu timpul..........

 Jorge Luis Borges – “Cu timpul…”

“Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca dragostea nu inseamna a te culca cu cineva, si a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete…

Ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate pe astazi si acum pentru ca terenul lui “maine” este prea nesigur pentru a face planuri … si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca – daca e prea mult – pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata … si cu fiece zi invata.

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor mai bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei dori sa te intorci la trecut.

Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti.

Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.

Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, de asta sunt capabile doar sufletele cu adevarat mari.

Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia nu va mai fi la aceeasi intensitate.

Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.

Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.

Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele sa nu mai fie asa cum sperai.

Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bun nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.

Cu timpul vei vedea ca – desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur – iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt…

Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.

Dar din pacate, toate se invata doar cu timpul…”

Moldova

Ce frumoasa e Moldova

Si cu suflet mare

Intilneste si petrece

Ea pe fiecare

E bogat-n vii, livezi

Scumpa mea Moldova

Si se spala zi de zi

Ea cu stropi de roua. 

La Multi Ani!!! 20 ani de independenta

Ghiocelul

O primavara dupa dinsul trage
E ghiocelul nostru mindru si fraged
Si cum este mic, frumos
Lumea cinta de al sau miros


Se salta din adincuri voiniceste
Alaturi de nametii netopiti
Si scutura din clopotei
Un cintec rasunat de ei


Si cind apar primele raze de soare
Cu un vis marinimos si implinit
Ei spun cu totii in sufletul cel mare
"Primavara, bine ai sosit"

Visul

Asta seara am visat
Un scump si iubit baiat
Si cu drag eu va vorbesc
Caci pe el eu il iubesc
Baiatul cel visasem eu
Era-nalt, zimbea mereu
Cu ochi albastri, par inchis
Dar rau ca e doar un vis
Era simpati c si destept
Stilat si intelept
Orce fata cucerea 
Doar cu privirea sa!!!

De ce?

De ce soarele rasare?
Pe cerul trist si-nourat
De ce inima ma doare?
Pentru un minunat baiat


De ce pasarile zboara?
Adesea la fereastra mea
Cind inima-mi dorea sa moara
Atunci cind aveam nevoie de ea...

Sa pot....

Sa pot sa zbor, cind altii ma doboara
Sa pot sa cint, cind altii ma-nconjoara
Sa pot iubi, sa fiu eu o culoare
As fi eu rosu cind inima ma doare.


Iar daca unii vor incerca sa-mi scuipe
Cu otrava amara drept in ochi
Atunci as intelege ce e viata
Cum sa iubesti, cum sa traiesti, cum sa urasti!!!

E simplu

E simplu sa spui Da
E simplu sa spui Nu
Da cel mai greu e sa fii Tu


E simplu sa iubesti
E simplu sa urasti
Dar cel mai greu e sa gindesti
Atunci cind iti dai seama ca gresesti!

...............

Eu te port in gind si-n vis
Ochii tai de m-au cuprins
Si de-ar fi doar atit
As ajunge in pamint


Ochii tai ca cerul stralucesc
Pe zi ce trece tot ma uimesc
Cum as fi putut eu
Sa ma indragostesc de chipul tau


Nu e vis ci adevar
Amarui ca si un mar
De il gusti te otravesti
Si pe loc te-ndragostesti!

Eu si Tu

Eu si tu
Tu si Eu
Suntem doi in felul sau


Tu si Eu
Eu si Tu
Doi ce vad in felul sau


Daca tu ai fi eu
Daca eu as fi tu
Nu as zice nimanui

Dragostea

O luna plina ce rasare
Adesea la fereastra mea
Aseara ti-am trimis scrisoare
Prin posta lunii  acesteia


Nu stiu daca ai primit scrisoarea
Un gind fior din inima mea
Dar sufletul iti da chemarea
Si inima te tien la ea


E greu sa uiti pe cineva
Ce la-i iubit cu drag
Dar iti vei aminti cindva
De dragostea ce ti-am lasat.

Grigore Vieru

Geniul unic al poporului
Respectu-l nostru-l primesti
Iubirea si dragostea dorului
Gingas si blind ne povestesti
O istorie trista si amara
Ratacit printre lacrimi si vis
E staeua ce n-o sa dispara
Visele de necuprins 
Inima ta inca-ti bate
E greu de crezut ca nu mai iesti
Rima ramasa in carte
Un vis e ce ne-l daruiesti.

De Ce?

Cei ce te iubesc de fapt te urasc ca nu pot fi asa ca tine.Cei ce te urasc de fat te iubesc pentru ceea ce esti.de ce oamenii devin egoisti la zimbete, vorbe frumoase, ginduri bune, fapte minunate? De ce oamenii nu observa frumusetea sufleteasca a celor din jurul nostru? De ce pentru ei este mai important avutia decit prietenia? Deoarece ei nu sunt oameni insufletiti ci marionete ale avutiei si frumusetii trupesti. In ei traieste rivna spre a cheltui si a dobindi cit mai mult. ei nu vad zimbetul celui sarac care de fiecare data multumeste lui Dumnezeu pentru orce bucatica sau farmitura de piine primita. Zimbetul saracului fiind mult mai sincer, iar lacrima lui mai dureroasa. Ei nu vad durerea celui bolnav ci doar nenorocirea sa, neglijindul si suparindul. Lacrima celui bolnav este dureroasa si zimbetul lui este fals.In fiecare seara multumindu-i lui Dumnezeu ca nu a uitat de el si cerindu-i sa-i dea sanatatea pe care nu o are. 

De ce oamenii devin atit de orbi ca sa nu poata observa toate nelegiuirile si durerile celor din jur? De ce sunt atit de neinsufletiti si nemilostivi? De ce?